Ştiri

În testarea zilnică, pe lângă parametrii de precizie ai echipamentului în sine, ați luat în considerare vreodată impactul măsurării dimensiunii eșantionului asupra rezultatelor testelor? Acest articol va combina standarde și cazuri specifice pentru a oferi câteva sugestii cu privire la măsurarea dimensiunilor unor materiale comune.

1. Cât de mult afectează eroarea de măsurare a dimensiunii eșantionului rezultatele testului?

În primul rând, cât de mare este eroarea relativă cauzată de eroare. De exemplu, pentru aceeași eroare de 0,1 mm, pentru o dimensiune de 10 mm, eroarea este de 1%, iar pentru o dimensiune de 1 mm, eroarea este de 10%;

În al doilea rând, câtă influență are dimensiunea asupra rezultatului. Pentru formula de calcul a rezistenței la încovoiere, lățimea are un efect de ordinul întâi asupra rezultatului, în timp ce grosimea are un efect de ordinul doi asupra rezultatului. Când eroarea relativă este aceeași, grosimea are un impact mai mare asupra rezultatului.
De exemplu, lățimea și grosimea standard a eșantionului de testare la îndoire sunt de 10 mm și, respectiv, 4 mm, iar modulul de îndoire este de 8956 MPa. Când se introduce dimensiunea reală a eșantionului, lățimea și grosimea sunt de 9,90 mm și, respectiv, 3,90 mm, modulul de îndoire devine 9741 MPa, o creștere de aproape 9%.

2. Care este performanța echipamentului obișnuit de măsurare a dimensiunii specimenului?

Cele mai comune echipamente de măsurare a dimensiunilor în prezent sunt în principal micrometrele, șublerele, calibrele de grosime etc.

Gama micrometrelor obișnuite nu depășește, în general, 30 mm, rezoluția este de 1 μm, iar eroarea maximă de indicare este de aproximativ ± (2 ~ 4) μm. Rezoluția micrometrelor de înaltă precizie poate ajunge la 0,1 μm, iar eroarea maximă de indicare este de ± 0,5 μm.

Micrometrul are încorporată o valoare constantă a forței de măsurare, iar fiecare măsurătoare poate obține rezultatul măsurării în condiția unei forțe de contact constante, care este potrivită pentru măsurarea dimensiunilor materialelor dure.

Domeniul de măsurare al unui șubler convențional nu este în general mai mare de 300 mm, cu o rezoluție de 0,01 mm și o eroare de indicare maximă de aproximativ ± 0,02 ~ 0,05 mm. Unele etriere mari pot atinge un interval de măsurare de 1000 mm, dar și eroarea va crește.

Valoarea forței de strângere a etrierului depinde de operarea operatorului. Rezultatele măsurătorilor aceleiași persoane sunt în general stabile și va exista o anumită diferență între rezultatele măsurătorilor diferitelor persoane. Este potrivit pentru măsurarea dimensională a materialelor dure și măsurarea dimensională a unor materiale moi de dimensiuni mari.

Cursa, acuratețea și rezoluția unui indicator de grosime sunt în general similare cu cele ale unui micrometru. Aceste dispozitive asigură, de asemenea, o presiune constantă, dar presiunea poate fi reglată prin schimbarea sarcinii de pe partea superioară. În general, aceste dispozitive sunt potrivite pentru măsurarea materialelor moi.

3. Cum să alegeți echipamentul de măsurare a dimensiunii specimenului potrivit?

Cheia pentru selectarea echipamentelor de măsurare dimensională este să se asigure că pot fi obținute rezultate de testare reprezentative și foarte repetabile. Primul lucru pe care trebuie să-l luăm în considerare sunt parametrii de bază: raza și precizia. În plus, echipamentele de măsurare dimensională utilizate în mod obișnuit, cum ar fi micrometrele și șubletele sunt echipamente de măsurare prin contact. Pentru unele forme speciale sau probe moi, ar trebui să luăm în considerare și influența formei sondei și a forței de contact. De fapt, multe standarde au înaintat cerințe corespunzătoare pentru echipamentele de măsurare dimensională: ISO 16012:2015 stipulează că pentru caneluri turnate prin injecție se pot folosi micrometre sau calibre micrometrice de grosime pentru a măsura lățimea și grosimea epruvetelor turnate prin injecție; pentru specimenele prelucrate, se pot utiliza, de asemenea, șublere și echipamente de măsurare fără contact. Pentru rezultate de măsurare dimensională de <10 mm, precizia trebuie să fie de ± 0,02 mm, iar pentru rezultate de măsurare dimensională de ≥10 mm, cerința de precizie este de ± 0,1 mm. GB/T 6342 stipulează metoda de măsurare dimensională pentru materiale plastice spumă și cauciuc. Pentru unele probe sunt permise micrometre și șublere, dar utilizarea micrometrelor și șublerelor este strict stipulată pentru a evita ca proba să fie supusă unor forțe mari, rezultând rezultate de măsurare inexacte. În plus, pentru mostrele cu grosimea mai mică de 10 mm, standardul recomandă și utilizarea unui micrometru, dar are cerințe stricte pentru tensiunea de contact, care este de 100±10Pa.

GB/T 2941 specifică metoda de măsurare dimensională pentru mostrele de cauciuc. Este de remarcat faptul că pentru probele cu o grosime mai mică de 30 mm, standardul specifică că forma sondei este un picior circular de presiune plat cu un diametru de 2 mm~10 mm. Pentru probele cu o duritate ≥35 IRHD, sarcina aplicată este de 22±5kPa, iar pentru probele cu o duritate mai mică de 35 IRHD, sarcina aplicată este de 10±2kPa.

4. Ce echipament de măsurare poate fi recomandat pentru unele materiale comune?

A. Pentru specimenele de tracțiune din plastic, se recomandă utilizarea unui micrometru pentru a măsura lățimea și grosimea;

B. Pentru specimenele de impact crestate, se poate folosi un micrometru sau un calibre de grosime cu o rezoluție de 1μm, dar raza arcului din partea inferioară a sondei nu trebuie să depășească 0,10 mm;

C. Pentru mostrele de film, se recomandă un indicator de grosime cu o rezoluție mai bună de 1μm pentru a măsura grosimea;

D. Pentru probele de tracțiune din cauciuc, se recomandă un calibre de grosime pentru a măsura grosimea, dar trebuie acordată atenție zonei și încărcăturii sondei;

E. Pentru materialele din spumă mai subțire, se recomandă un indicator de grosime dedicat pentru măsurarea grosimii.

5. Pe lângă selecția echipamentului, ce alte considerații ar trebui luate atunci când se măsoară dimensiunile?

Poziția de măsurare a unor specimene ar trebui să fie considerată ca reprezentând dimensiunea reală a specimenului.

De exemplu, pentru canelurile curbe turnate prin injecție, va exista un unghi de aspirare de cel mult 1° pe partea laterală a canelurii, astfel încât eroarea dintre valorile lățimii maxime și minime poate ajunge la 0,14 mm.

În plus, specimenele turnate prin injecție vor avea contracție termică și va exista o diferență mare între măsurarea în mijloc și la marginea specimenului, astfel încât standardele relevante vor specifica și poziția de măsurare. De exemplu, ISO 178 cere ca poziția de măsurare a lățimii specimenului să fie de ± 0,5 mm față de linia centrală a grosimii, iar poziția de măsurare a grosimii să fie de ± 3,25 mm față de linia centrală a lățimii.

Pe lângă asigurarea faptului că dimensiunile sunt măsurate corect, trebuie avută grijă și pentru a preveni erorile cauzate de erorile de intrare umană.